Poetica

About this track

Versuri: Peste strada-ntunecoasă Viespile se-adună, Vântul vine să îmi coasă Aripi de furtună. Într-un vis de foarfece, Din oglindă dau să țip, Ceasul bate, ora trece, Gândul mi-e nisip. Cerul negru stă să-nece Soarele stârpit, Noaptea-n valuri mă petrece, Cadrul s-a oprit. Mii de umbre se revarsă-n șoaptă, Ca să stingă luna și s-o-nghită toată. (Spune-mi!) De ce noaptea ne găsește-ndată, Când se scurge timpul peste apa moartă. În zori seduși de boală, În ierni cuprise-n trac, Rămân pe scena goală, Cu vocea ta mă-mbrac. Somnul, fără vlagă, curge prin odaie, Litere străine mișună prin baie, Glasurile noi poartă alte straie, Versuri tot mai grele se târăsc spre foaie. Zilele se-ncheagă și se iau la goană, Himerele din pagini pun minciuni pe rană, Fecioarele se scaldă-n basme trecătoare, Minutele se-afundă-n dans cu resemnare. Într-un vis de foarfece, Din oglindă dau să țip, Ceasul bate, ora trece, Gândul mi-e nisip. Cerul negru stă să-nece Soarele stârpit, Noaptea-n valuri mă petrece, Cadrul s-a oprit.

Tags